PODÁR, podari, s. m. 1. Persoană care conduce un pod umblător; p. ext. persoană care încasează taxa de trecere peste un pod (I 1). ♦ Persoană care avea în pază un pod (I 1). ♦ (Mil.; înv.) Pontonier. 2. Persoană care lucrează la un pod (I 1, 2). 3. (Înv.) Măturător de stradă. – Pod + suf. -ar. Vezi definitia »

UNINUCLEÁR adj. v. MONOPLASTIDĂ. Organism viu, format dintr-o singură celulă (plurinucleară sau uninucleară). [DEX '98] Vezi definitia »

buhurdár (buhurdáruri), s. n. – Cădelniță, tămîietoare. – Var. bohordar, burdar. Tc. buhurdar (Șeineanu, II, 21; Lokotsch 342). Înv. Vezi definitia »

LICTÁR s. n. (Reg.) Marmeladă de prune; magiun. – Din magh. lekvár. Vezi definitia »

SPĂTÁR¹, spătare, s. n. Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., care servește pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele; rezemătoare, spetează. – Spată + suf. -ar. Vezi definitia »