EXERCÍȚIU s.n. 1. (De obicei la pl.) Acțiune fizică sau intelectuală, repetată, făcută pentru a dobândi sau a forma anumite deprinderi, abilități etc. ♦ Mică piesă vocală sau instrumentală creată în scopul de a obișnui pe cel care învață să cânte sau pe cel ce studiază un instrument muzical cu o anumită problemă tehnică. ♦ Instruire a militarilor pentru a învăța deprinderea mânuirii armelor și a modului de a lupta. ♦ Temă dată școlarilor spre a-i familiariza cu unele materii. 2. Exercitare, îndeplinire. ♦ Exercițiu bugetar = perioadă de un an pentru care se efectuează toate operațiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ◊ În exercițiul funcțiunii = în timpul serviciului legal. [Pron. -țiu, pl. -ii. / cf. lat. exercitium, fr. exercice]. Vezi definitia »

NOTÓRIU, -IE adj. Cunoscut, știut de toți. [Pron. -riu. / cf. lat. notorius < notus – cunoscut]. Vezi definitia »

IMPÍU, -ÍE, impii, adj. (Livr.) Care este lipsit de evlavie (religioasă) sau de afecțiune plină de respect. – Din lat. impius, fr. impie. Vezi definitia »

HIDRÓNIU s. m. ion obținut din unirea protonului cu o moleculă de apă. (< fr. hydronium) Vezi definitia »

váriu (livr.) [riu pron. rĩu] adj. m., f. várie (-ri-e); pl. m. și f. várii Vezi definitia »