OPERAȚIONÍSM s.n. 1. Tendință a unor psihologi care concep psihologia ca un studiu al operațiilor de comportament, neglijând datele neexteriorizate ale conștiinței. 2. Operaționalism. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. opérationnisme, americ. operationism, it. operazionismo]. Vezi definitia »

NOMADÍSM s.n. Viață nomadă a unui grup, a unui popor etc. [Cf. fr. nomadisme]. Vezi definitia »

DESCRIPTIVÍSM s. n. 1. manierism literar care acordă o importanță exagerată amănuntelor descriptive, nesugestive. ◊ sistem de critică literară care, în loc de a se pronunța asupra semnificațiilor și valorii operelor, se mărginește la o descriere a acestora. 2. curent în structuralismul lingvistic american care folosește metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal și fiziologic, fără cercetarea dezvoltării lor istorice. (< descriptiv + -ism) Vezi definitia »

ILUMINÍSM s. n. 1. Mișcare ideologică și culturală, antifeudală, desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec. XVII-XIX în țările Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți „raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase; luminism². 2. Concepție religioasă care susține existența inspirațiilor directe de la divinitate. – Din fr. illuminisme. Vezi definitia »

BERGSONÍSM s.n. Doctrina filozofică a lui Bergson, a cărei categorie centrală este „durata” și care susține că adevărul nu ar fi accesibil cunoașterii științifice, gândirii logice, ci numai intuiției. [< fr. bergsonisme, cf. Bergson – filozof idealist francez]. Vezi definitia »