COLÁSTRU s. m. v. coraslă. Vezi definitia »

ECHILIBROMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea echilibrării (4). (< fr. équilibreur) Vezi definitia »

HOMOCÉNTRU, homocentre, s. n. (Mat.) Centru comun mai multor cercuri. [Var.: omocéntru s. n.] – Din fr. homocentre. Vezi definitia »

CATETOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea exactă a distanțelor pe o verticală. [< fr. cathétomètre, cf. gr. kathetos – verticală, metron – măsură]. Vezi definitia »

MÉTRU, metri, s. m. 1. Unitate fundamentală de măsură pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcătuit dintr-o riglă, bandă gradată de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) și divizat în centimetri și milimetri, cu care se măsoară lungimile. ♦ Bucată de lemn (de foc) lungă de aproximativ un metru (1); stivă de lemne (de foc) egală cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; p. ext. ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadență. – Din fr. mètre, lat. metrum. Vezi definitia »