BÍMPAȘĂ s. m. v. bimbașă. Vezi definitia »

MÁRMURĂ, (2, rar) marmuri, s. f. 1. Rocă calcaroasă cristalină, de diverse culori, care se poate ciopli și lustrui, întrebuințată la lucrări de sculptură și arhitectură. ◊ Expr. A fi marmură sau a fi rece ca o marmură (sau ca marmura) = a fi insensibil, a rămâne indiferent față de orice. 2. Bloc sau bucată de marmură (1) cioplită și lustruită; sculptură, statuie de marmură. [Var.: mármoră s. f., (înv.) mármor s. n.] – Lat. marmor, -oris. Vezi definitia »

LOMÉNTĂ s. f. fruct-păstaie fragmentat prin gâtuiri, care la maturitate se dezarticulează, eliberând semințele. (< lat. lomentum) Vezi definitia »

levátă (leváte), s. f. – Manevră la jocul de cărți. Fr. levée, sau mai curînd it. levata. Vezi definitia »

GASTRODUODENÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei stomacului stomacului și duodenului. (< fr. gastro-duodénite) Vezi definitia »