PERIPATETÍSM s.n. Școală filozofică întemeiată de Aristotel (care obișnuia să poarte convorbiri cu discipolii plimbându-se); peripateticism; aristotelism. [< fr. péripatétisme]. Vezi definitia »

JURNALÍSM s. n. gazetărie, ziaristică. (< fr. journalisme) Vezi definitia »

CONDIȚIONALÍSM s.n. Tendința greșită de a identifica și înlocui cauza cu condițiile în care apar sau există fenomenele. ♦ Doctrină potrivit căreia nemurirea sufletului ar fi condiționată de viața de pe Pământ. [< fr. conditionnalisme]. Vezi definitia »

STATÍSM s.n. Însușirea a ceea ce este static. ♦ (Tehn.) Proprietate a unui regulator de a asigura stabilizarea mărimii reglate. [< fr. statisme]. Vezi definitia »

CARTEZIANÍSM s.n. Doctrina filozofului francez Descartes, care considera rațiunea drept unic izvor de cunoaștere și a prescris reguli ale gândirii pentru cunoașterea adevărului, dar încerca totodată să împace în chip dualist idealismul cu materialismul; curent de gândire care a continuat învățătura lui Descartes în filozofie și în știință; formă de raționalism. [< fr. cartésianisme]. Vezi definitia »