CURĂȚITÓR, -OÁRE, curățitori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care curăță. 2. S. f. Mașină sau instalație folosită la separarea corpurilor străine dintr-un material pulverulent, granular etc. 3. S. n. Unealtă, aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor, impurităților etc. de pe suprafața pieselor. 4. S. n. Aparat pentru separarea dintr-un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid. – Curăți + suf. -tor. Vezi definitia »

NOVATÓR, -OÁRE I. adj. înnoitor. II. s. m. f. om cu idei și concepții noi; cel care introduce o noutate într-un domeniu oarecare. (< fr. novateur, lat. novator) Vezi definitia »

BOUȘÓR, boușori, s. m. Boulean. – Bou + suf. -ușor. Vezi definitia »

MURMUITÓR, -OÁRE, murmuitori, -oare, adj. (Înv.) Murmurător. [Pr.: -mu-i-] – Murmui + suf. -tor. Vezi definitia »

hălcitór, hălcitoáre, s.n. (reg., înv.) unealtă de hălcit (de dat la rindea). Vezi definitia »