SPĂLĂCITÚRĂ, spălăcituri, s. f. (Rar) Obiect spălăcit, decolorat. – Spălăci + suf. -tură. Vezi definitia »

EPÁVĂ, epave, s. f. Rămășiță a unei nave scufundate sau eșuate. ♦ Fig. Persoană ajunsă într-o stare fizică sau morală mizerabilă, om distrus, ruinat (fizic sau moral). – Din fr. épave. Vezi definitia »

PAGÓDĂ s.f. Templu în formă de turn piramidal compus din mai multe construcții suprapuse, specific unor țări din Extremul Orient. [< fr. pagode, cf. port. pagoda]. Vezi definitia »

BALÁNGĂ, balăngi, s. f. Talangă. – Din balang. Vezi definitia »

VALÚTĂ s. f. 1. unitate monetară care stă la baza sistemului monetar al unui stat. 2. totalitatea mijloacelor de plată (monede, bancnote, cambii, cecuri etc.) folosite în schimbul internațional. ♦ ~ forte = valută cu acoperire în aur care este acceptată de mai multe state. (< it. valuta) Vezi definitia »