păleáță, păléțe, și păleți, s.f. (reg.) 1. par, prăjină (lungă și subțire), nuia. 2. bucată scurtă de lemn cu care se doboară fructele. 3. om foarte înalt; om slab, gălbejit. Vezi definitia »

METAÁRTĂ s. f. arta despre artă. (< meta- + artă) Vezi definitia »

cámeră (cámere), s. f. – 1. Încăpere, odaie. – 2. Parte componentă a organului legislativ. – 3. Încăpere, spațiu închis; în special spațiul neluminat la aparatul de fotografiat. – 4. Partea unde se introduce cartușul la armele de foc. – 5. Tub de cauciuc care se umflă cu aer așezat înăuntrul anvelopei. It. camera (sec. XIX). – Der. cameral, adj. (în legătură cu finanțele); camerier, s. m., din it. cameriere; cameristă, s. f., din fr. camériste. Vezi definitia »

VÂLCELÚȘĂ, vâlcelușe, s. f. Diminutiv al lui vâlcea. – Vâlcea + suf. -elușă. Vezi definitia »

ARĂPOÁICĂ, arăpoaice, s. f. (Pop.) Femeie care aparține populației indigene, cu pielea neagră, din Africa tropicală; p. ext. femeie cu pielea și părul de culoare neagră. – Din arap + suf. -oaică. Vezi definitia »