témnic (-ce), s. n. – Adăpost în pămînt în care se țin stupii iarna. Sl. tĭmĭnŭ „întunecat”, cu suf. -nic, cf. tainic, dornic (Cihac, II, 407; Tiktin; Candrea). – Der. temniță, s. f. (închisoare), din sl. tĭmĭnica (Miklosich, Slaw. Elem., 50), cf. bg. tămnicŭ, sb., cr. tamnica, slov. temnica, pol. ciemnica, mag. tömlöcz; temnicer, s. n. (paznic de închisoare, gardian), cf. sl. tĭmĭničarŭ „deținut”; întemnița, vb. (a încarcera). Vezi definitia »

știulíc, știulíce, s.n. (reg.) floarea papurei. Vezi definitia »

PASTÉLIC, -Ă adj. (Rar) Referitor la pastel; de pastel. [< pastel + -ic]. Vezi definitia »

MONOFÁZIC, -Ă adj. 1. monofazat. 2. (despre substanțe omogene) care prezintă, la un moment dat, o singură stare de agregare. (< fr. monophasique) Vezi definitia »

PARENÉTIC², -Ă adj. Care se referă la naș (la botez), al nașului. ♦ (Fam.) Referitor la porecle. [Cf. fr. parrain – naș]. Vezi definitia »