ÁXĂ s.f. 1. Linie dreaptă, reală sau închipuită, care trece prin centrul unui corp și împrejurul căreia acel corp se rotește sau se poate roti. ♦ Dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mișcarea de rotație a unui corp ceresc. 2. Linie dreaptă care delimitează părți simetrice pe un corp, pe o suprafață etc. 3. Ax. [< fr. axe, germ. Achse, cf. lat. axis – osie]. Vezi definitia »

ZĂBREÁLĂ s. f. (Var.) Zăbrea. Vezi definitia »

úndă (-de), s. f. – 1. Val, talaz. – 2. Tălăzuire. – 3. Suprafață a apei. – Mr. undà. Lat. ŭnda (Pușcariu 1810; REW 9059), cf. vegl. yonda, it., prov., sp., port. onda, cat. ona. – Der. unda, vb. (a undui, a ondula, a face unde și valuri; a fierbe), pe care Pușcariu 1811 și REW 9060 îl trimit la lat. ŭndāre; undătură, s. f. (inundație), probabil improprietate la Cantemir; undeza, vb. (a fierbe), probabil cu suf. expresiv (după Candrea, din lat. *ŭndĭzāre, cf. it. ondeggiare); undui (var. undoi(a), unduia), vb. (a face valuri), după fr. ondoyer; unduios, adj., după fr. onduleux. – Der. neol. undină, s. f., din fr. ondine; inunda, vb., din fr. inonder. Vezi definitia »

ploșnicioáră, ploșnicioáre, s.f. (reg.) ploșniță mică. Vezi definitia »

BRIȘCÚȚĂ¹, brișcuțe, s. f. Diminutiv al lui brișcă¹. Vezi definitia »