PERFORÁȚIE s. f. perforare; gaură realizată prin perforare. ◊ (med.) mic orificiu într-un organ cavitar sau în viscere, apărut în urma unui proces patologic. (< fr. perforation, lat. perforatio) Vezi definitia »

INTERGLACIÁȚIE, interglaciații, s. f. Interval de timp cu climă caldă în pleistocen, cuprins între două glaciații; interglaciar. [Pr.: -ci-a-] – Din interglaciar. Vezi definitia »

FIZIOGNOMONÍE s.f. (Liv.) Tendință de a determina caracterul unui om după fizionomie; fizionomistică. [Pron. -zi-o-. / < fr. physiognomonie, cf. gr. physiognomonia]. Vezi definitia »

OFIOLOGÍE s. f. Ramură a zoologiei care studiază șerpii; ofiografie. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiologie. Vezi definitia »

CHEMIGRAFÍE s. f. Tehnică a gravării clișeelor tipografice pe cale chimică. – Din fr. chémigraphie. Vezi definitia »