STĂPÂNÍT, -Ă, stăpâniți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care are sau care denotă putere de stăpânire; cumpătat, reținut. – V. stăpâni. Vezi definitia »

ASEMĂLUÍT, -Ă, asemăluiți, -te, adj. v. ASEMĂLUI. – [Sinonime] Vezi definitia »

MICROCÍT s.n. Globulă roșie de dimensiuni mici. [< fr. microcyte, cf. gr. mikros – mic, kytos – celulă]. Vezi definitia »

AUTOFÍT s. m. 1. făt teratologic care poate trăi în viața extrauterină. 2. plantă autotrofă care se nutrește prin fotosinteză direct din materia organică. (< fr. autophyte) Vezi definitia »

IEZUÍT s.m. Membru al unui ordin de călugări catolici, creat în 1534 de Ignațiu de Loyola pentru a lupta împotriva mișcărilor populare și gândirii progresiste. ♦ (Fig.) Ipocrit, viclean, perfid. // adj. De iezuit, al iezuiților, specific iezuiților; perfid. [Cf. fr. jésuite, germ. Jesuit]. Vezi definitia »