SOCIOMETRÍE s. f. Metodă folosită pentru studierea cantitativă a relațiilor umane (în cadrul unor grupuri sociale mici). [Pr.: -ci-o-] – Din fr. sociométrie. Vezi definitia »

LALOPLEGÍE s. f. paralizie a mușchilor vorbirii. (< fr. laloplégie) Vezi definitia »

ARMONÍE s. f. 1. combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi. ◊ parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relațiile dintre ele, legile înlănțuirii lor. 2. potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanță, acord, consens. ♦ ~ imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare. 3. înțelegere deplină între persoane, colectivități etc. (< fr. harmonie, lat. harmonia) Vezi definitia »

IMAGOLOGÍE s. f. ramură a psihosociologiei care studiază imaginile pe care diferitele popoare le au despre ele, despre altele. (< fr. imagologie) Vezi definitia »

NEMEȘÍE s. f. 1. Stare, calitate, rang de nemeș. 2. (Rar; colectiv) Clasa nemeșilor; totalitatea nemeșilor. – Nemeș + suf. -ie. Vezi definitia »