FIZIOCRAȚÍE s.f. Orientare, cu precădere economică, apărută în sec. XVIII în Franța, care contestă intervenția statului în economie, susținând că în societatea umană există o „ordine naturală” care se impune prin evidență și este opusă ordinii artificiale creată prin voința oamenilor; fiziocratism. [Pron. -zi-o-, gen. -iei. / < fr. physiocratie]. Vezi definitia »

IRIDOSCOPÍE s.f. (Med.) Examinare a irisului cu ajutorul iridoscopului. [Gen. -iei. / < fr. iridoscopie]. Vezi definitia »

APSITIRÍE s. f. afonie extremă, caracterizată prin imposibilitatea de a emite mai mult de un murmur. (< fr. apsithyrie) Vezi definitia »

AERONAVIGÁȚIE s. f. navigație aeriană. (< germ. Aeronavigation) Vezi definitia »

COMUNICÁȚIE s. f. 1. mijloc de comunicare între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.) ◊ (pl.) ansamblu de infrastructuri care permite asemenea legături. 2. figură retorică prin care un orator sau autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justețea unor afirmații ori argumente. (<fr. communication, lat. communicatio) Vezi definitia »