ACCÉNT s.n. 1. Intonație specială a unei silabe dintr-un cuvânt, pusă în evidență prin mărirea intensității vocii sau prin varietatea tonului. ♦ Emisiune mai intensă a unui sunet sau a unui acord. ♦ Semn grafic care indică accentuarea unei silabe sau a unui sunet. 2. Mod specific de a vorbi o limbă sau un dialect. 3. Intonație afectivă, mlădiere specială a tonului, a vocii. 4. (Fig.) Importanță. [Pl. -te, (rar) -turi. / < lat. accentus, cf. fr. accent]. Vezi definitia »

NICTITÁNT, -Ă adj. Care clipește, clipitor. [< fr. nictitant]. Vezi definitia »

PERSIFLANT, -Ă adj. care persiflează; zeflemitor. (< fr. persiflant) Vezi definitia »

CAULESCÉNT, -Ă adj. (despre plante) cu tulpină ca o tijă aeriană. (< fr. caulescent) Vezi definitia »

UNGVÉNT s.n. v. unguent. Vezi definitia »