HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

POTAMOLOGÍE s. f. ramură a hidrologiei care studiază apele curgătoare. (< fr. potamologie) Vezi definitia »

PARAMIMÍE s.f. (Med.) Parachinezie constând în neconcordanța dintre expresia mimică și trăirea bolnavului. [Gen. -iei. / < fr. paramimie, cf. gr. para – lângă, mimia – imitare]. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

ODONTOCÍE, odontocii, s. f. Proces de decalcifiere a dinților, care provoacă carierea lor. – Din fr. odontocie. Vezi definitia »