CRITICÍSM s. n. 1. denumire dată de Kant filozofiei sale, considerând „critica cunoașterii” drept condiție prealabilă a oricărei cercetări filozofice. 2. tendință majoră în cultura modernă de autonomizare, de afirmare a raționalității și individualității. 3. tendința de a critica cu orice preț, fără discernământ, de a exagera laturile negative ale lucrului criticat. (< fr. criticisme) Vezi definitia »

PLEOCROÍSM s. n. policroism. (< fr. pléochroïsme) Vezi definitia »

FLAGELANTÍSM s. n. perversiune, constând în obținerea satisfacției sexuale prin autoflagelare; flagelație (2). (< germ. Flagellantismus) Vezi definitia »

ANACRONÍSM, anacronisme, s. n. Eroare constând în fixarea unei întâmplări în alt timp decât cel adevărat; introducere în prezentarea unei epoci, a unor trăsături din altă epocă. ♦ Obicei sau opinie învechită. – Fr. anachronisme. Vezi definitia »

DIRIJÍSM s. n. sistem economic și politic care susține și practică o economie dirijată. (< fr. dirigisme) Vezi definitia »