EDAFOLOGÍE s. f. 1. studiul formării compoziției și influenței solului asupra organismelor vii; știința solului; ecopedologie. 2. disciplină medicală care studiază caracterele somatice determinate de factorii ecologici. (< fr. édaphologie) Vezi definitia »

FANTEZÍE s.f. 1. Imaginație artistică creatoare. ♦ Imaginație; reverie. 2. Ciudățenie, capriciu. 3. (la pl.) Plăsmuiri. 4. Piesă de muzică instrumentală care nu are o formă prestabilită. V. parafrază. ♦ Piesă instrumentală în stil contrapunctic, a cărei muzică are un caracter neobișnuit, fantastic. 5. (Și în forma fantaisie) Țesătură al cărei colorit și textură sunt astfel făcute încât să permită maxima imaginație a autorului. [Gen. -iei, var. fantasie, fantesie, fantazie s.f. / < fr. fantaisie, cf. it. fantasia, gr. phantasia]. Vezi definitia »

Teorie filosofica prin care se atribuie viață tuturor lucrurilor din natură, capacitatea de a simți și de a gândi. gr. Hyle- materie , Zoe – Viata Vezi definitia »

EBENISTERÍE s. f. arta ebenistului; ebenistică. (< fr. ébénisterie) Vezi definitia »

TAHIFEMÍE, tahifemii, s. f. (Med.) Manifestare patologică constând în accelerarea exagerată a ritmului vorbirii. – Din fr. tachyphémie. Vezi definitia »