CĂLĂUZITÓR, -OÁRE, călăuzitori, -oare, adj. Care călăuzește, care îndrumează; îndrumător. [Pr.: -lă-u-] – Călăuzi + suf. -tor. Vezi definitia »

CANTOR (‹ germ., lat.) s. m. 1. (În ev. med.) Solist și maestru de cor bisericesc; (în Germania, după Reformă) maestru de cor și, uneori, organist avînd și obligația de compozitor. 2. (Reg.) Dascăl (3); diac (3); psalt. Vezi definitia »

mescătór, mescătóri, s.m. (înv.) paharnic. Vezi definitia »

ATOATEVĂZĂTÓR, -OÁRE adj. v. atotvăzător. Vezi definitia »

MUTILATÓR, -OÁRE, mutilatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care mutilează; mutilant. – Din fr. mutilateur. Vezi definitia »