ICONOLÁTRU, -Ă, iconolatri, -e, s. m. și f. (Livr.) Persoană care se închină la icoane. – Din fr. iconolâtre. Vezi definitia »

nelúcru s.n. (înv.) faptul de a nu lucra, suspendare a activității. Vezi definitia »

ONÁGRU s.m. 1. Plantă originară din Tasmania și America, cultivată pentru florile sale ornamentale. 2. Hemion sălbatic, mic, care trăiește în Asia. [< fr. onagre, cf. gr. onagros]. Vezi definitia »

dóbru s. n. (A cincea literă a alfabetului chirilic; pl. dobruri) Vezi definitia »

mónstru (mónștri), s. m. – 1. Dihanie, colos. – 2. (Adj.) Montruos, ieșit din comun. – Mr. monstru. Fr. monstre. Mr. pare să provină direct din lat. (cf. REW 5565a). – Der. monstruos, adj., din fr. monstrueux; monstruozitate, s. f., din fr. monstruosité. Vezi definitia »