Definita cuvantului boală
BOÁLĂ, boli, s. f. 1. (La om și la animale) Modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecțiune, beteșug. ◊ Boala somnului = boală infecțioasă gravă transmisibilă prin înțepătura muștei țețe. Boala papagalilor = psitacoză. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boală lungă (sau mare) = febră tifoidă. Boală seacă = tuberculoză pulmonară. Boală de zahăr = diabet. ◊ Expr. A băga pe cineva în (toate) boale(le) = a supăra, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva să sufere din punct de vedere moral, a-l face să se simtă prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organică, patologică sau biochimică. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. 3, (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ◊ Expr. A avea boală pe cineva = a avea ciudă, necaz, pică, invidie pe cineva. [Pl. și: boale] – Din sl. bolĩ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu boală
BIOMÁSĂ s. f. 1. densitatea viețuitoarelor pe unitatea de masă sau de volum. 2. materie biologică. (< fr. biomasse, engl. biomass) Vezi definitia »
HEMÍNĂ, hemine, s. f. Substanță organică produsă prin încălzirea hemoglobinei cu clorură de sodiu și acid acetic, folosită în medicina judiciară pentru identificarea petelor de sânge. – Din fr. hémine. Vezi definitia »
VÍLĂ s. f. 1. reședință rustică în Imperiul Roman sau în evul mediu. 2. casă elegantă înconjurată de grădină. (< fr., it., lat. villa) Vezi definitia »
CROCHETĂ, crochete, s.f. Preparat culinar din compoziții diverse, picante sau dulci, în formă de bastonaș, balonaș, pătrat etc., trecut prin făină, ou și pesmet, apoi prăjit în ulei; servit drept gustare, garnitură sau desert. Vezi definitia »
SEMIÁXĂ, semiaxe, s. f. 1. Porțiune dintr-o dreaptă mărginită de un punct și formată din toate punctele dreptei care se află într-o parte sau în cealaltă în raport cu originea. 2. Jumătate din lungimea axei unei curbe plane închise sau a unui corp de revoluție generat de o curbă plană închisă, cuprinsă în interiorul curbei sau al corpului respectiv. Semiaxa sferei. [Pr.: -mi-a-] – Semi- + axă. Vezi definitia »