DIRÉCȚIE s. f. I. 1. orientare în spațiu a unui obiect, a unei mișcări față de un punct de referință: sens de desfășurare a unei acțiuni. 2. (mat.) proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată. II. 1. (organ de) conducere a unei instituții, întreprinderi etc. ♦ ~ de scenă = regie. 2. funcție de director; biroul directorului. ◊ subdiviziune în cadrul unui minister sau organ central care conduce o anumită ramură de activitate. III. totalitatea (sistemul) organelor cu care se dirijează un vehicul. ◊ parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căruia pilotul manevrează avionul în plan orizontal. (< fr. direction, lat. directio) Vezi definitia »

GLUTINÁȚIE s.f. (Chir.) Unire a unor părți care au fost tăiate, divizate. [Gen -iei, var. glutinațiune s.f. / cf. fr. glutination, lat. glutinatio]. Vezi definitia »

SIMPTOMATOLOGÍE, simptomatologii, s. f. Totalitate a manifestărilor clinice și de laborator ale unei boli, care permit diagnosticarea bolii respective și diferențierea ei de alte afecțiuni; parte a medicinii care studiază simptomele bolilor; semiologie. – Din fr. symptomatologie. Vezi definitia »

ALCOOLOMETRÍE s. f. Totalitatea procedeelor întrebuințate pentru determinarea concentrației unei soluții alcoolice. – După fr. alcoolométrie. Vezi definitia »

ENOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul vinurilor și al produselor derivate din vin. [Gen. -iei, scris și oenologie, var. oinologie s.f. / < fr. oenologie, cf. gr. oinos – vin, logos – studiu]. Vezi definitia »