NEOBIȘNUÍT, -Ă, neobișnuiți, -te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [Pr.: ne-o-] – Ne- + obișnuit. Vezi definitia »

COSMOPOLÍT, -Ă, cosmopoliți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care aparține cosmopolitismului, privitor la cosmopolitism; care manifestă cosmopolitism. ♦ (Ieșit din uz) Care era atras de tot ce era străin. 2. Care ține de mai multe culturi, comun mai multor țări sau tuturor țărilor; universal. ♦ Pestriț, amestecat (prin prezența mai multor nationalități și limbi). Oraș cosmopolit. – Din fr. cosmopolite. Cf. (pt. sensul 1) rus. kosmopolit. Vezi definitia »

FAGOCÍT s. n. celulă sangvină care absoarbe bacterii și alte corpuri străine. (< fr. phagocyte) Vezi definitia »

ALUNÍT s. n. sulfat natural hidratat de aluminiu și potasiu. (< fr. alunite) Vezi definitia »

BĂNĂRÍT, s. n. (Reg.) Bănet. – Ban¹ + suf. -ărit. Vezi definitia »