SUPRAÓM s. m. termen care desemnează ideea omului desăvârșit, cu calități excepționale. ◊ (la Nietzsche) tipul omului superior prin voință. (după germ. Ubermensch, fr. surhomme) Vezi definitia »

om care vorbea sanscrita,greaca,latina, slava comuna,germana comuna,albaneza,armeana Vezi definitia »

FARINGOTÓM s. n. instrument folosit în faringotomie. (< fr. pharyngotome) Vezi definitia »

FIBROCONDRÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă formată din țesut fibros și cartilaginos. [Pl. -oame. / < fr. fibrochondrome]. Vezi definitia »

POLITÓM, -Ă I. adj. (biol.; despre organe) divizat în mai multe părți. II. s. n. tomograf cu trei tipuri de deplasare a tubului. (< fr. polytome) Vezi definitia »