OMOFAGÍE s. f. 1. (ant.; la greci) sacrificiu urmat de mestecarea de carne crudă. 2. hrănirea cu carne crudă. (< fr. omophagie) Vezi definitia »

LIBÁȚIE s.f. (Ant.) Act religios care consta în vărsarea unei cupe de vin, de lapte etc. în cinstea zeilor după ce cineva și-a muiat buzele în ea. ♦ (P. ext.) Ridicare de pahar, închinare la o petrecere. [Gen. -iei, var. libațiune s.f. / cf. lat. libatio, fr. libation]. Vezi definitia »

LEUCOPLAZÍE s. f. îngroșare patologică a unei mucoase, ca rezultat, formarea unei pete albicioase-gălbui. (< fr. leucoplasie) Vezi definitia »

COSMOGENÍE s.f. Teorie referitoare la formarea universului. [< fr. cosmogénie, cf. gr. kosmos – univers, gennan – a naște]. Vezi definitia »

OTORINOLARINGOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia și patologia urechii, nasului și laringelui. (< fr. oto-rhino- laryngologie) Vezi definitia »