CRÍLĂ, crile, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți laterale ale unui năvod. 2. (Reg.).Cârd, droaie de copii sau de oameni. – Din sl. krilo „aripă”. Vezi definitia »

LEUCOBÁZĂ s. f. leucoderivat. (< germ. Leukobase, fr. leucobase) Vezi definitia »

vagón-cistérnă s. n., pl. vagoáne-cistérnă Vezi definitia »

RECEPTÚRĂ s.f. Lucrare a rețetelor; farmacografie. ♦ Loc într-o farmacie unde se prepară medicamentele prescrise. [< germ. Rezeptur]. Vezi definitia »

BÂLBÂIÁLĂ, bâlbâieli, s. f. Faptul de a (se) bâlbâi; pronunțare neclară.[Pr.: -bâ-ia] – Bâlbâi + suf. -eală. Vezi definitia »