TAHIMETRÍE, tahimetrii, s. f. Metodă de măsurare a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; taheometrie. – Din fr. tachymétrie. Vezi definitia »

CRIOCLASTÍE s. f. dezagregare a rocilor sub acțiunea repetată și alternativă a înghețului și dezghețului. (< fr. cryoclastie) Vezi definitia »

FOTOCROMOXILOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere în culori cu clișee gravate în lemn; stampă obținută prin acest procedeu. (< fr. photochromoxylographie) Vezi definitia »

CANALIZÁȚIE s.f. 1. Canalizare. 2. Instalație aeriană, subterană etc. care servește la transportul sau la distribuția energiei electrice prin conducte. [Gen. -iei, var. canalizațiune s.f. / cf. fr. canalisation]. Vezi definitia »

MIOTONÍE s.f. (Med.) Boală caracterizată prin tulburări în contracția mușchilor. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myotonie, cf. gr. mys – mușchi, tonos – tensiune]. Vezi definitia »