LAPÓN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Laponia. ◊ (s. f.) limbă fino-urgică vorbită în Laponia. (< fr. lapon) Vezi definitia »

TRON¹ s. n. 1. scaun, jeț special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii. ◊ (fig.) simbol al puterii regale, al domniei. 2. (fig.) puterea suverană a monarhilor; domnie. 3. (astrol.) semn diurn atribuit unei plante. (< fr. trône, lat. thronus, germ. Throns) Vezi definitia »

mason (masóni), s. m. – Francmason. Fr. (franc-)maçon. Sec. XIX (loja cea mai veche din București a fost Steaua Dunării, 1857; de la 1880 la 1914, marea lojă din București le-a condus pe cele din Austria și Grecia). – Der. masonic, adj.; masonerie, s. f. Cf. farmazon. Se folosește și în formele autentice, francmason și der. lui. Vezi definitia »

MICROSIÓN adj., s. n. (disc muzical) cu șanțul de înregistrare foarte fin, permițând înregistrări de lungă durată; microril¹. (< fr. microsillon) Vezi definitia »

afión, s. m. – Narcotic, stupefiant. – Mr. afione. Tc. afyon, afyun, care provine, prin arab. afyūn, din gr. ὄπιον (Roesler 580; Șeineanu, II, 9; Lokotsch 25); cf. ngr. ἀφιόνι, alb., bg. afion. În rom. desemnează un soporific nedeterminat, fiindcă opiul (opiu, s. m., din fr. opium) a fost necunoscut pînă în epoca actuală. Vezi definitia »