TETRASTÍH, -Ă adj. 1. (despre strofe) de patru versuri; catren. 2. din patru părți. (< lat. tetrastichus, gr. tetrastikhos) Vezi definitia »

DISTÍH¹ s. n. unitate strofică de două versuri, cu structură metrică asemănătoare sau deosebită și cu înțeles de sine stătător. (< fr. distique, gr. distikhon) Vezi definitia »

HEXASTÍH, -Ă adj., s. n. (poezie, strofă) din șase versuri. (< fr. hexastique) Vezi definitia »

TRISTÍH, tristihuri, s. n. (Lit.) Strofă de trei versuri. – Cf. gr. tristihos, it. tristico. Vezi definitia »

DISTÍH, distihuri, s. n. Grup de două versuri cu structură metrică de obicei deosebită și care împreună alcătuiesc o strofă cu sens de sine stătător. – Din fr. distique, lat. distichon. Vezi definitia »