DIAMÁNT s. n. 1. varietate de carbon pur, cristalizat, incolor și transparent, cu luciri puternice; cel mai dur dintre toate mineralele, folosit ca piatră prețioasă, ca abraziv etc. 2. unealtă formată dintr-o bucățică de diamant (1) fixată pe un suport cu mâner, care se folosește la tăiatul sticlei. ◊ linguriță de metal cu suprafața exterioară acoperită cu țăndări fine de diamant (1), folosită în dentistică. 3. cel mai mic corp de literă de tipar. 4. extremitatea inferioară a fusului unei ancore. (< fr. diamant, /3/ germ. Diamant) Vezi definitia »

HORIPILÁNT, -Ă adj. v. oripilant. Vezi definitia »

BATÁNT, -Ă, batanți, -te, adj. (Despre uși, ferestre, capace etc.) Care se închide singur, printr-o mișcare de rotație în jurul unei axe situate la o extremitate. – Fr. battant. Vezi definitia »

EXTRAVAGÁNT, -Ă adj. Care dorește, care caută să iasă din comun; bizar, fantastic, excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat. [< fr. extravagant]. Vezi definitia »

ANCADRAMÉNT s. n. 1. cadru decorativ care înconjoară o ușă, o fereastră. 2. bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație care mărginește un spațiu plantat. 3. ansamblu de construcții, plantații etc. care mărginesc o piață. (< fr. encadrement) Vezi definitia »