Definita cuvantului heptemimer
HEPTEMIMÉR, -Ă adj. (despre cezură) care se găsește după a șaptea jumătate de picior. (< fr. hepthémimère)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu heptemimer
IRÁSER [IRÉIZĂR] s. n. generator cuantic care produce radiații electromagnetice în domeniul infraroșu. (< engl. eraser) Vezi definitia »
clucér (clucéri), s. m. – În vechea organizare, dregător care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești; era în același timp intendent general al armatei și membru al sfatului sau divanului. Începînd din 1738, titlul său a fost numai onorific. – Clucer de arie, intendent care aproviziona cu nutreț. – Clucer de pivniță, intendent care asigura rezervele de băutură ale armatei. – Clucer de jigniță, intendent care asigura rezervele de hrană ale armatei. – Var. (înv.) cliuc(e)ar. Sl. ključarĭ (Mikoosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 291; Cihac, II, 64), cf. cliuci. Este dublet de la colcer, s. m. (Trans., persoană care, la nunțile populare, se ocupă cu aprovizionarea cu alimente și băuturi), din același cuvînt sl., dar prin intermediul pronunțării mag. kolcsar (Drăganu, Dacor., V, 364-6; DAR). – Der. clucereasă, s. f. (soția clucerului); clucerie, s. f. (ocupație de clucer); colceri, vb. (a găti mîncarea la cazan); colceriță, s. f. (femei care prepară mîncarea la cazan). Din rom. provine ngr. ϰλοτσάρις (Meyer, Neugr. St., II, 75). Nu este clară proveniența din țig. sp. clichi „cheie” (Besses 51), care pare mai curînd der. din bg. ključ „cheie.” Vezi definitia »
TRÍGGER s.n. 1. (Fiz.) Triodă cu catod rece, servind ca releu sau ca tub de amortizare. 2. (Biol.) Factor declanșator care pune în mișcare un șir de acțiuni și reacțiuni, de minimă contribuție energetică. [< engl. trigger]. Vezi definitia »
CACAOTIÉR, cacaotieri, s. m. Arbore de cacao. [Pr.: -ca-o-ti-er] – Din fr. cacaotier. Vezi definitia »
DREIKÁNTER s.n. Bloc oscilant, șlefuit pe trei fațete datorită acțiunii conjugate a coroziunii și a deflației. Formarea fațetelor se explică prin rostogolirea pietrelor, ca urmare a excavării nisipului de la bază, și prin oprirea lor pe o suprafață plană. [Sursa: M. Ielenicz și colaboratorii, 1999, Dicționar de geografie fizică, Editura Corint, București] Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z