GIGANTÍSM s. n. 1. însușirea de a fi gigantic. 2. boală endocrină constând în creșterea exagerată a întregului corp sau a anumitor părți ale acestuia; somatomegalie. (< fr. gigantisme) Vezi definitia »

MORMONÍSM s. n. doctrină a unei secte creștine din SUA, care propovăduia întoarcerea apropiată a lui Cristos. (< fr. mormonisme) Vezi definitia »

CANIBALISM (‹ canibal) s. n. 1. Devorare, de către unele animale, a indivizilor din propria specie (de ex. femelele mame, mai ales scroafele, își devorează puii după fătare sau unele păsări ciugulesc țesuturile vii ale altor păsări). C. se manifestă numai în anumite perioade ale vieții (c. temporar: la feline cînd masculii sînt mai mulți decît femelele le mănîncă puii pentru a le forța să reintre în călduri) sau este o trăsătură specifică de comportament (c. permanent: la călugăriță). 2. Consumarea cărnii de om de către popoarele primitive, determinată de insuficiența resurselor alimentare sau de credințe religioase; antropofagism. 3. Cruzime, ferocitate. Vezi definitia »

VERBALÍSM s. n. 1. metodă de învățământ bazată mai mult pe învățarea cuvintelor (noțiunilor) decât pe formarea raționamentului elevilor. 2. (peior.) tendință de a da mai multă importanță cuvintelor și simbolurilor decât ideilor; abuz, beție de cuvinte. (< fr. verbalisme) Vezi definitia »

PRERAFAELITÍSM s.n. 1. Doctrină estetică de la sfârșitul sec. XIX, care plasa apogeul picturii în operele predecesorilor lui Rafael. 2. Curent estetizant în literatura sec. XIX, care condamnă poezia decadentă, admițând literatura înaintașilor. [Pron. -fa-e-, var. prerafaelism s.n. / cf. fr. préraphaélisme < Rafael – pictor, sculptor și arhitect al Renașterii]. Vezi definitia »