FANATÍSM s. n. zel excesiv, credință religioasă dusă la extrem. ◊ devotament pătimaș, înfocat pentru o credință, pentru o idee etc., manifestat și printr-o intoleranță violentă față de adversari. (< fr. fanatisme) Vezi definitia »

ARHAÍSM s. n. cuvânt, construcție, expresie învechită, ieșită din uz. (< fr. archaïsme) Vezi definitia »

PUSEÍSM s.n. Curent în biserica anglicană care cerea să fie restabilite ceremoniile catolice și unele dogme ale catolicismului. [Pron. -se-ism. / < fr. puseyisme, cf. Pusey – teolog de la Universitatea din Oxford]. Vezi definitia »

POINTILÍSM s.n. v. poantilism. Vezi definitia »

TRANSFORMAȚIONALÍSM s.n. (Lingv.) Curent care preconizează și susține dezvoltarea concepției gramaticii transformaționale. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. transformationnalisme]. Vezi definitia »