ÚNGHIE, unghii, s. f. 1. Lamă cornoasă care crește pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la mâini și de la picioare, la om. ♦ Expr. A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrâna obrăznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia în gât = a constrânge pe cineva să răspundă urgent unei obligații. A-și pune unghia în gât = a face orice pentru atingerea unui scop. A-și arăta unghiile a deveni agresiv. ♦ Substanță cornoasă formată la vârfurile degetelor de la picioarele animalelor și păsărilor; p. ext. gheară. 2. Compuse: unghia-găii sau unghia-găinii = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-păsării = plantă erbacee cu flori albastre și cu petala inferioară prelungită în formă de pinten, pătată cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele două instrumente, în formă de pârghie, pentru ridicat și lăsat coșul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula). Vezi definitia »

semăríe s.f. (înv.) dare, impozit. Vezi definitia »

PERITOMÍE s.f. Circumcizie. [Gen. -iei. / < fr. péritomie, cf. gr. peri – împrejur, tome – tăiere]. Vezi definitia »

PREMEDITÁȚIE, premeditații, s. f. (Înv.) Premeditare. [Var.: (înv.) premeditațiúne s. f.] – Din fr. préméditation, lat. praemeditatio, -onis. Vezi definitia »

GHEOGRAFÍE s.f. v. geografie. Vezi definitia »