ARC, arcuri, și (2) arce, s. n. 1. Armă (primitivă) de aruncat săgeți, alcătuită dintr-o vargă flexibilă ușor încovoiată și o coardă prinsă de extremitățile vergii. ♦ P. anal. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprâncenei. 2. Porțiune dintr-o circumferință sau dintr-o linie curbă. Arc de cerc. ♦ (Element de) construcție în formă arcuită. ◊ Arc de triumf = monument în formă de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat în amintirea sau pentru sărbătorirea unui fapt însemnat. 3. Organ metalic elastic al unei mașini sau al unui mecanism, care are proprietatea de a reveni la forma inițială după ce a fost supus unei solicitări. Arc de automobil. ◊ Expr. Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoană suplă, sprintenă. 4. (În sintagma) Arc electric (sau voltaic) = descărcare electrică foarte luminoasă care are loc între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate. 5. (Fiziol.; în sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigură realizarea reflexelor. – Lat. arcus. Vezi definitia »

HETEROCÉRC, -Ă adj. (Despre înotătoarea codală a unor pești; op. homocerc) Cu lobi inegali, cel dorsal mai mare decât cel ventral. [< fr. hétérocerque, cf. gr. heteros – diferit, kerkos – coadă]. Vezi definitia »

ZOOPÁRC s.n. (Rar) Grădină zoologică. [Pron. zo-o-. / < germ. Zoopark]. Vezi definitia »

ȚÂRC interj. v. țâr¹. Vezi definitia »

șverc, șvércuri, s.n. (reg.) cartilaj. Vezi definitia »