MANTELÉT s.n. (Mil.) Adăpost ușor, făcut de obicei din lemn, folosit în apărarea sau la atacul locurilor întărite, al fortărețelor etc. [Var. manteletă s.f. / cf. fr. mantelet, it. mantelletto]. Vezi definitia »

BAZINÉT (după fr. bassinet) s. n. 1. Spațiu larg al căilor de urinare, rezultat din confluența calicelor și care continuă inferior cu ureterul; pelvis renal. 2. B. depresionar = depresiune cu mici dimensiuni axată pe cursul superior al unui rîu, de obicei în punctul de convergență a unor pîraie sau la ieșirea din chei, formată prin eroziune laterală. Vezi definitia »

coconét, -eáță, adj. și s.m. (reg.) 1. (adj.) rotund, plin și tare; gogoneț, goldan. 2. (s.m.) aluat de făină cu ouă; bighilușe. 3. instrument de ținere a fusului pentru depănarea firului de pe el. Vezi definitia »

TROMPÉT s.m. Persoană care cântă din trompetă; trompetist, trâmbițaș, gornist. [< fr. trompette]. Vezi definitia »

BÓCET (‹boci) s. n. 1. Plîns însoțit de vaiete, tînguiri, strigăte. 2. Specie de poezie populară rituală, integrată ceremonialului de înmormîntare, construită în jurul unor simboluri fixe („Cîntecul Craiului”, „Cîntecul zorilor”). Vezi definitia »