POLISINTETÍSM s. n. caracter polisintetic al unei limbi. (< fr. polysynthéthisme) Vezi definitia »

RELAȚIONÍSM s.n. (Fil.) Concepție idealistă potrivit căreia realitatea ar fi un sistem de relații (logice). [Cf. germ. Relationismus]. Vezi definitia »

FIXÍSM s. n. Concepție care neagă procesul evoluției lumii vii și care consideră că speciile de animale și de plante sunt invariabile în decursul întregii istorii a pământului. – Din fr. fixisme. Vezi definitia »

DIMORFÍSM s. n. 1. însușire a unor substanțe sau minerale de a cristaliza în două forme diferite. 2. (biol.) prezența în aceeași specie a unor caractere distincte, proprii celor două sexe. (< fr. dimorphisme) Vezi definitia »

DEMORFÍSM s. n. Proces de descompunere și de distrugere a rocilor solide. – Din fr. démorphisme. Vezi definitia »