LOCÁȚIE, locații, s. f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosință temporară. ◊ Taxă de locație = taxă care se plătește drept sancțiune în caz de depășire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. (Jur.) Contract prin care una dintre părți se obligă să procure și să asigure celeilalte părți folosința unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani. [Var.: locațiúne s. f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis. Vezi definitia »

-FENÍE elem. feno-. Vezi definitia »

RADIOMETRÍE, radiometrii, s. f. (Fiz.) Măsurare a intensității unei radiații. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiométrie Vezi definitia »

DISOVARÍE s.f. Tulburare funcțională a ovarului. [Gen. -iei. / < fr. dysovarie]. Vezi definitia »

METALOGENÍE s. f. (Rar) Metalogeneză. – Din fr. métallogénie. Vezi definitia »