léctică (léctice), s. f. – Litieră. – Var. (înv.) leftică, leptică. Lat. lectica (sec. XVII). Candrea, Elemente, 404, presupune, nu știm cu cîtă dreptate, că mag. laptika „car cu două roți” provine rom. Vezi definitia »

SCÚNĂ s. f. elem. schooner. Vezi definitia »

méstecă¹, s.f. (pop.) 1. rășină de brad, galbenă și dulce, care se mestecă sau se mănâncă. 2. pastă de chițion. Vezi definitia »

CHÍLĂ s.f. Piesă din axa longitudinală a unei nave, care, împreună cu carlinga centrală, constituie baza scheletului navei. [< fr. quille, cf. ol. kiel]. Vezi definitia »

MOMOÁȚĂ, momoațe, s. f. (Rar) Maimuță. – Din mom[iță]³ + suf. -oață. Vezi definitia »