BATHORI, familie de nobili maghiari din Transilvania. Mai importanți: 1. Ștefan B., voievod al Transilvaniei (1479-1493); a participat la lupta de la Cîmpul Pîinii (1479) împotriva turcilor. 2. Ștefan B., voievod (1571-1576), apoi principe (1576-1583) al Transilvaniei și rege al Poloniei (1575-1586). A dus o politică de supunere față de turci. 3. Sigismund B., principe al Transilvaniei (1581-1597, 1598-1599, 1601). A aderat la Liga Sfîntă; considerîndu-se suzeran al Moldovei și Țări Românești, a susținut lupta împotriva turcilor; a fost înfrînt decisiv la Guruslău (1601) de Mihai Viteazul. 4. Andrei B., cardinal și principe al Transilvaniei (1599). A fost învins de Mihai Viteazul la Șelimbăr (1599). Vezi definitia »

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă Vezi definitia »

PORI- elem. por²(o)-. Vezi definitia »

pierí (piér, ít), vb. – 1. A dispărea. – 2. A muri. – 3. A muri năprasnic, a sucomba. – Var. mold. peri. Mr. cher, chirire, megl. per, periri. Lat. pĕrῑre (Pușcariu 1313; Candrea-Dens., 814; REW 6415), cf. it. perire, prov., cat. perir, fr. périr, sp., port. perecer. Cuvînt de uz general (ALR, II, 286-7). – Der. piericiune (var. periciune), s. f. (dispariție, moarte), pe care Candrea îl trimite, probabil fără motiv, la lat. peritiōnem; pericios (var. piericios), adj. (vătămător, stricător), pe care Tiktin îl consideră în mod echivoc ca format după lat. pernĭciōsus; pieire, s. f. (pierdere, moarte), infinitiv fals în loc de pierire, cu pierderea lui r ca în pieri › piei; pierit (var. perit), adj. (dispărut, sfîrșit; palid); pierit, s. n. (sifilis); pieritor, adj. (mortal, caduc); nepieritor, adj. (imortal); pieritură, s. f. (căzătură, mortăciune; Trans., semănătură cu plante pipernicite, rare); răspieri, vb. (a dispărea), rar. Vezi definitia »

STRÂMTORÍ vb. IV v. strâmtora. Vezi definitia »