DIACÚSTICĂ s. f. parte a fizicii care studiază refracția sunetelor. (< fr. diacoustique) Vezi definitia »

BILÉTĂ s. f. semifabricat din oțel cu secțiunea pătrată, din care se laminează bare, sârme etc.; țaglă. (< fr. billette) Vezi definitia »

DRÁMĂ¹ s. f. 1. specie a genului dramatic în care tragicul se amestecă cu comicul. ♦ ~ muzicală (sau lirică) = (spectacol de) operă. 2. arta dramatică. 3. (fig.) eveniment tragic, zguduitor; nenorocire. ◊ frământare, conflict sufletesc puternic, cu consecințe tragice. (< fr. drame, lat., gr. drama) Vezi definitia »

schíndină (-ne), s. f. – Pericol. Ngr. ϰίνδυνος. Sec. XVIII, înv. (Gáldi 248). Vezi definitia »

SOMIÉRĂ s.f. 1. Rețea elastică de sârmă fixată într-un cadru de fier la pat, peste care se pune salteaua. 2. Bloc de piatră care susține o boltă. ♦ Grindă de reazem principal pe care se sprijină grinzile secundare ale unui planșeu. [Pron. -mi-e-. / < fr. sommier]. Vezi definitia »