MAJÓR, -Ă adj. 1. (despre oameni) ajuns la majorat. 2. principal, de mare importanță. ♦ caz de forță ~ă = situație, eveniment neașteptat care împiedică pe cineva să facă un anumit lucru. 3. (muz.) mod ~ sau gamă ~ă = mod sau gamă din cinci tonuri și două semitonuri (între treptele III-IV și VII-VIII). 4. (log.) termen ~ = predicatul concluziei unui silogism; premisă ~ă = premisa care conține termenul major. (< fr. majeur, major, lat. maior) Vezi definitia »

RECTIFICATÓR, -OÁRE I. adj. care rectifică. II. s. m. f. muncitor calificat care efectuează rectificări. III. s. n. dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați vaporii de amoniac, în instalațiile frigorifice. (< fr. rectificateur) Vezi definitia »

RĂCUȘÓR, răcușori, s. m. 1. (Zool.) Diminutiv al lui rac; răculeț. 2. Insectă mică, cu picioarele de dinainte asemănătoare cu cleștele unui rac (Nepa cinerea). – Rac + suf. -ușor. Vezi definitia »

CABLÓR s.m. Muncitor care execută lucrări de cablare. [Cf. fr. câbleur]. Vezi definitia »

ETUFÓR s. n. 1. dispozitiv care permite oprirea rapidă a unui motor de avion, obturând accesul aerului în carburator. 2. dispozitiv al unui aparat de proiecție care împiedică propagarea focului de la capul de peliculă aprinsă accidental la restul filmului. (< fr. étouffoir) Vezi definitia »