abjuráție s. f. abjurare. (< fr. abjuration, lat. abiuratio) Vezi definitia »

EXSUFLÁȚIE s.f. Extragere de aer din cavitatea pleurală sau extrapleurală. [Gen. -iei. / < fr. exsufflation].[În DO exuflație] Vezi definitia »

erezie raspandita de preotul roman Sabellius in sec 3, care sustinea ca Dumnezeirea nu este treime ci se manifesta ca o monada: Tata in creatie, Fiu in rascumparare si Duh Sfant in Sfintire Vezi definitia »

DENDROCRONOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu determinarea vârstei plantelor lemnoase pe baza studiului inelelor anuale formate prin creșterea în grosime a rădăcinii și tulpinii. [Gen. -iei. / < germ. Dendrochronologie, cf. gr. dendron – arbore, chronos – timp, logos – știință]. Vezi definitia »

INTROIÉCȚIE s.f. Mecanism psihologic prin care individul imită conștient unele comportamente ale altcuiva, integrându-le propriei sale personalități. [Pron. -tro-iec-, gen. -iei, var. introiecțiune s.f. / cf. it. introiezione, fr. introjection]. Vezi definitia »