Definita cuvantului minor
MINÓR, -Ă, minori, -e. adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu a împlinit încă vârsta la care își poate exercita toate drepturile. 2. Lipsit de importanță, neînsemnat, secundar; p. ext. șters, slab. 3. (Muz.; în sintagmele) Mod minor = mod a cărui gamă are la bază o terță mică. Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea. 4. (Log.; în sintagmele) Termen minor = termen care servește de subiect concluziei unui silogism. Premisă minoră = premisă care conține termenul minor al silogismului. – Din fr. mineur, lat. minor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu minor
ADUNĂTÓR, -OÁRE, adunători, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care adună; p. ext. strângător, econom. 2. S. n. Mașină pentru recoltarea cerealelor și a fânului. – Aduna + suf. -ător. Vezi definitia »
ASCUȚITÓR, ascuțitori, s. m. Persoană care se ocupă cu ascuțițul uneltelor tăioase. – Din ascuți + suf. -(i)tor. Vezi definitia »
POSESÓR, -OÁRE, posesori, -oare s. m. și f. 1. Persoană care deține cu titlu de proprietate un bun; persoană căreia îi aparține ceva. ♦ (Înv. și reg.) Arendaș. 2. Persoană care posedă anumite însușiri, caracteristici. Posesorul unui stil elegant de înot. – Din fr. possesseur, lat. possessor, -oris. Vezi definitia »
incantator, fascinant, fermecator, rapitor Vezi definitia »
RETROVIZÓR s. n. oglindă care permite conducătorului unui (auto)vehicul să vadă în spate. (< fr. rétroviseur) Vezi definitia »