POLITBURÓ s. n. 1. (În fosta U.R.S.S.) Organ politic suprem executiv, format din membri aleși de către Comitetul Central al Partidului Comunist și însărcinat cu aplicarea hotărârilor politice ale partidului, ratificate de către Comitetul Central. 2. (P.anal.) Organ executiv al unui partid. (< rus. politbiuro < politiceskoe biuro = birou politic; cf. engl. politburo, fr. politburo, politbureau) [MW, TLF] Vezi definitia »

ANTRO- elem. „cavitate, antru”. (< fr. antro-, cf. lat. antrum, gr. antron, peșteră) Vezi definitia »

MACRO¹- Element de compunere care înseamnă „mare” și care servește la formarea unor substantive și adjective. – Din fr. macro-. Vezi definitia »

allégro (it.) (-le-gro) adv., s. n.; abr. All{o} Vezi definitia »

NEUTRO- elem. „compuși chimici neutri”. (< fr. neutro-, cf. lat. neuter, -tra, neutru) Vezi definitia »