OXIGÉN s.n. Corp simplu, gazos, inodor și incolor, care se găsește în proporție de aproximativ o cincime în atmosferă. [< fr. oxygène, cf. gr. oxys – acid, gennan – a naște]. Vezi definitia »

HALUCINOGÉN, -Ă adj., s.n. (Substanță) care produce halucinații. [< fr. hallucinogene]. Vezi definitia »

AMUNDSEN [á:munsən] 1. Roald A. (1872-1928, n. Borge), explorator polar norvegian. Primul care a străbătut Pasajul de Nord-Vest (din Ins. Groelanda pînă în Alaska) și primul care a atins Polul Sud (14 dec. 1911). A dispărut în reg. Polului Nord în timpul încercărilor de salvare a echipajului dirijabilului „Italia”, condus de U. Nobile. 2. Marea ~, mare în partea meridională a Oc. Pacific, în Antarctica, în dreptul Țării Byrd, cu adîncimi de peste 1.000 m, acoperită permanent de ghețuri. 3. Golf al M. Beaufort (Oc. Înghețat) cuprins între ins. Banks, Victoria și litoralul nordic canadian. Lungime: 445 km; lățime: 213 km. Ad. max.: 285 m. Vezi definitia »

PIRETOGÉN, -Ă adj. care produce febră. (< fr. pyrétogène) Vezi definitia »

GREN, grenuri, s. n. (Met.) Intensificare bruscă și temporară a vântului, însoțită uneori de ploaie. – Din fr. grain [de vent]. Vezi definitia »