paíng (paíngi), s. m. – Arahnidă (Tegenaria domestica). – Var. piangăn, (Munt.) painjin(e), păia(n)jen. Mr. pangu, megl. puiangu. Sl. paąkŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 238; Byhan 324), cf. sb., cr., rus. pauk, bg. pajuk, slov. pajenk, pol. pajak; finalul var. -in(e), pare să se explice (Tiktin) prin sl. paąčina „pînză de păianjen”. – Der. painjină, s. f. (pînză de păianjen), din cuvîntul sl. citat; painjeniș (var. păienjeniș, păi(e)njiniș, păingăniș), s. n. (pînză de păianjen); păinjinel, s. m. (liliuță, Anthericum ramosus); păianjeni (var. (împă)i(e)njeni), vb. (a se întuneca, a se acoperi de ceață); păi(e)njinar, s. m. (Olt., pînză de păianjen). Vezi definitia »

OBLÓNG, -Ă adj. lunguieț, alungit. (< fr. oblong, lat. oblongus) Vezi definitia »

SCHÉTING s. n. patinaj cu ajutorul unor patine pe rotile; patina însăși. (< engl., fr. skating) Vezi definitia »

șrang, șránguri, s.n. (reg.) dințar (la moară). Vezi definitia »

stîng (-gă), adj. – În partea unde se află inima. – Mr. (a)stînga, megl. stǫng. Lat. *stancus „obosit”, cf. it. stanco „obosit” (Battisti, V, 3617), v. it. mano stanca „mîna stîngă” (Tiktin; REW 8225; Kisch, Dacor., IV, 774-76; Candrea), alb. štenk. – Der. stîngaci, adj. (care scrie sau lucrează cu mîna stîngă; greoi, neîndemînatic); stîngăcie, s. f. (calitatea de a fi stîngaci; neîndemînare). Vezi definitia »