EMINESCIANÍSM s. n. moment distinct al istoriei literare, marcat de Mihai Eminescu, expresie a geniului poporului român, spirit enciclopedic, universal, care, prin originalitate, prin simțul absolut al limbii și al muzicalității poetice, a dat o maximă strălucire romantismului românesc. ◊ tendința de a prelua și cultiva teme și motive eminesciene. (< eminescian + -ism) Vezi definitia »

CABOTINÍSM s. n. atitudine, gest, apucătură de cabotin; cabotinaj. (< fr. cabotinisme) Vezi definitia »

NEOANACREONTÍSM s. n. revenire, la sfârșitul sec. XVIII, la stilul și temele anacreontice tradiționale. (< fr. néo-anacréontisme) Vezi definitia »

AUTOHTONÍSM s.n. Caracter autohton; autohtonie; autohtonitate. [< fr. autochtonisme]. Vezi definitia »

UNIVERSALÍSM s. n. (Rar) Universalitate. – Din fr. universalisme. Vezi definitia »