TROPÍE s.f. (Liv.) Tropism. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „mișcare”, „tendință de mișcare într-o anumită direcție”; „transformare”. [Gen. -iei. / < fr. tropie, it. tropia, cf. gr. tropia < tropein – a (se) întoarce, a (se) răsuci]. Vezi definitia »

TRADÍȚIE s. f. ansamblu de concepții, obiceiuri, credințe, cunoștințe, datini etc. moștenite și transmise din generație în generație, trăsătură specifică a unui grup social (popor, națiune etc.). ◊ datină, uzanță, obicei. ◊ informație privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmisă oral. (< fr. tradition, lat. traditio) Vezi definitia »

VENTRICULECTOMÍE s. f. incizie a ventriculelor laringelui, la calul atins de cornaj. (< fr. ventriculectomie) Vezi definitia »

ATELOMIELÍE s. f. anomalie în dezvoltarea incompletă a măduvei spinării. (< engl. atelomyelia) Vezi definitia »

AORTECTOMÍE s.f. Ablațiune a unei părți din aortă. [< fr. aortectomie]. Vezi definitia »